Aseară s-au întâmplat nişte lucruri. Ridicaţi bine ochii şi dacă vi se pare că scenele seamănă cu cele din “Actorul şi sălbaticii”, să ştiţi că aşa e, nu vă închipuiţi.
Nişte băieţi naţionalişti şi închipuiţi creştini au intrat în Noul Cinematograf al Ţăranului Român şi au oprit proiecţia filmului The Kids are all right din cadrul Lunii LGBT. Cumva, ei au crezut că acolo se petrece violarea culturii şi tradiţiei româneşti. Acolo se corup copiii ţării. Probabil că da, acolo, la NCT erau nişte gay şi lesbiene, care racolaseră nişte copii şi i-au forţat să se uite la un film cu lesbiene. De fapt, erau nişte oameni normali, în majoritate gay şi lesbiene, care se uitau la un film. Pentru că au dreptul. Pentru că închiriaseră sala.
Tata e credincios. Are icoane în geamul camionului său şi şi-a cumpărat o biblie de 150 de lei. Tata înjură cu “Dumnezeii mă-tii” şi după două secunde spune “Doamne, iartă-mă”. Tata a bătut-o pe mama, iar apoi a decis că e un blestem la mijloc şi a decis să aducă preotul să ne sfinţească sufrageria. Nu l-a pus să sfinţească şi piciorul frigiderului care se rupsese, după ce o aruncase acolo într-un acces de furie.
Tata străbate Europa de peste 10 ani. Mama e în Italia de 10 ani. Sora mea e plecată din ţară de vreo 7 ani. Am stat singur în toată perioada asta. Am cunoscut oameni diverşi, am avut şi am prieteni de tot felul. Am cunoscut oameni care se drogau, bisexuali, oameni care preferau pervesiunile sexuale, swingeri, gay, credincioşi, cocalari şi manelişti. Toate tentaţiile lumii au trecut pe lângă mine, la fel ca şi toate culturile şi credinţele. Am ajuns acum, la 24 de ani, un om normal. Cu o spiritualitate intrinsecă. Nu cred în Biserică. Poate nu cred nici în Dumnezeu. Mai mult, cred în bunătatea oamenilor, iar asta mă mulţumeşte. Nu-mi trebuie icoane pentru a şti că trebuie să fiu un om mai bun, mai tolerant. Am p