” În anii ’50 s-a înfiinţat prima gospodărie colectivă în comuna noastră. Şi apoi una la Săpânţa, două sate care au fost socotite reacţionare. Au început şicane de toate formele, procese de sabotaj pentru cote: i-au încărcat pe oameni, ei nu le-au putut da şi atunci i-au arestat,dar şi cei care au putut da cotele tot n-au scăpat. De exemplu, un om de la noi a rezistat, şi atunci ce-au făcut ca să-l poată aresta? A fost programat ca să treiere la data de cutare, dar chiar în aceeaşi zi l-au trimis să scoată lemne de la Vişeu, departe de comună, şi atunci l-au putut băga la sabotaj. Cât i-au dat? Unşpe ani, domnule, pentru că n-a treierat. Sute de cazuri de astea au fost. Ne-au şicanat în tot felul: veneau în miezul nopţii să mergi să le dai declaraţii la securitate! Şi oamenii sigur că s-au speriat, şi unii au luat drumul pădurii.
Pe unii ne-au arestat în grup şi ne-a condamnat Tribunalul Militar din Cluj, iar cu vitele noastre, pe care le-au confiscat, şi cu averile noastre s-a înfiinţat colectivul. Nu s-au înscris în colectiv decât slugi, venite din alte sate, care n-au avut pământ. Cu tot ce-am avut noi şi ne-au luat s-a întemeiat colectivul. La început au fost puţini, vreo 50, că au rezistat oamenii până în ’62 şi doar atunci s-au înscris. Înainte de înscriere le-au făcut procese de sabotaj, până ce-au ajuns şi bărbatul şi femeia închişi şi au rămas pruncii singuri în sat. Aşa a început colectivizarea în Maramureş, unde, vedeţi şi dumneavoastră, nu-i loc de colectivizare, aici pe dealurile astea. Multe s-au mai pătimit, dar eu nu ştiu, că n-am însemnat, şi eu sunt ţăran, nu intelectual ca să ştiu cum e situaţia.
Între timp au mai fost şi problemele de când am fost alipiţi la Ucraina. Puţini ştiţi, poate, că judeţul ăsta a fost alipit la Ucraina. Am rezistat şi atunci şi am scăpat. Când ne-au alipit, ne-au dat dispoziţii să facem un rec