20 februarie 1856 a fost Ziua Dezrobirii Rromilor, astfel că în acest an se împlinesc 157 de ani de la abolirea sclaviei. Gabriel Stoica, inspector şcolar pe problemele romilor şi profesor de limba romani, spune că nici astăzi nu se pierd ideile preconcepute conform care asociază conotaţii negative termenului de „rom“.

„Ţigan” desemna în perioada secolelor XIV-XIX o stare socială, aceea de sclav, care nu facea parte din structura socială, fiind un simplu obiect de schimb.

În funcţie de stăpân, existau trei categorii de sclavi: domneşti (ai domnitorului şi ai soţiei sale), boiereşti (ai boierilor), mânăstireşti (ai mânăstirilor).

„La început, toţi sclavii erau domneşti. Ei ajung în posesia mânăstirilor şi boierilor prin donaţii sau vânzare. Cel mai rău o duceau cei care erau ai mânăstirilor“, spune Gabriel Stoica, profesor de romani.

De la „Vând ţigan pe zece galbeni“...

Termenul de sclav a fost menţionat prima dată în 1385 printr-un act de donaţie al voievodului Dan I al Ţării Româneşti către Mânăstirea Tismana a 40 de salase de “atigani”.

Exemple: 1641, Ionaşcu fecior lui Ursu Piscoaei este vândut drept un „poloboc de miare, preţuit drept zece galbeni, cu feciorii lui ce-i va avea“;

1800, egumenul mânăstirii Govora dă „o fata de ţigan schimb pentru o pereche de tingiri de aramă“.

În 1834, în Regulamentul Organic se stipulează că „Ţiganul este o persoană ce atârnă de altul cu averea şi familia sa“, iar Codul penal din Muntenia din 1818 contine articolul „Toţi ţiganii sunt născuţi robi“ şi „ţiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”.

La teoria de astăzi: „Ţiganii sunt infractori“

„În prezent ideea că romii sunt în general criminali, prostituate, răpitori de copii şi mafioţi este adoptată de mare parte a populaţiei europene, răpirea copiilor f