Supracontrolul lui Victor Ponta se extinde şi la A.N.A.F. După modelul patentat de el însuşi cu “ochiul şi timpanul” Internelor.“Primul-ministru are ca atribuţii şi posibilitatea să coordoneze nu doar activitatea de combatere a evaziunii fiscale prin A.N.A.F., dar şi coordonarea cu celelalte instituţii, fie că e vorba de Poliţie, de serviciile de informaţii, care sprijină combaterea evaziunii fiscale, pentru că e foarte important să ai informaţii şi de la D.G.I.P.I. şi de la S.R.I. şi de la S.I.E., când e vorba de spălare de bani şi evaziune fiscală trasnfrontalieră. Acest lucru nu-l poate face şeful A.N.A.F., ci pot să-l fac doar eu”, explică Victor Ponta.De ce ar fi mai eficientă în combaterea evaziunii o structură care i se subordonează lui, nu ministrului pe care l-a numit acolo şi căruia, se presupune, i-au fost verificate expertiza, competenţele, integritatea? Care ministru poate şi el primi informaţii de la alte structuri implicate în lupta împotriva evaziunii fiscale, în baza unui protocol de colaborare interinstituţională, care nu s-a inventat acum.
Povestea asta, cum spuneam, e un copy-paste a ceea ce s-a întâmplat la M.A.I. La finele anului trecut, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a fost ridicată la rang de departament şi trecută în coordonarea unui secretar de stat, ajutat de doi subsecretari de stat, numiţi de primul-ministru. Cu alte cuvinte, subordonată lui Victor Ponta. Adică, politic pe faţă. Decizia ar fi meritat o reacţie fermă, pentru că D.G.I.P.I. este o structură de mare importanţă, un fel de “cutie neagră” a M.A.I. Şi nu neapărat pentru funcţionarea impecabilă a ministerului, deşi aşa ar trebui să fie. Şi spun lucrul acesta din patru motive: 1. O perioadă, M.A.I. a funcţionat fără ea, şi a mers înainte. 2. În perioada în care funcţionează, din nou, cu ea, în diverse structuri s-a
