Roş-albaştrii au jucat fantastic în faţa lui Ajax, reuşind să surmonteze dezavantajul celor două goluri din tur. Latovlevici şi Chiricheş au dus meciul în prelungiri, apoi la penalty-uri, acolo unde a urmat o altă minune.

are darul de-a renaşte când te-aştepţi mai puţin, de-a scrie istorie când are mai mici şanse, de-a se autodepăşi în cel mai bun moment. A făcut-o şi aseară, când de la un 0-2 fără prea multe comentarii la Amsterdam, a dus dubla cu Ajax în prelungiri, în urma unui joc entuziasmant prin dăruire, entuziasm, încredere, întărit prin caracterul de echipă şi concretizat prin valoare individuală a unor jucători. Absenţele de la mijloc s-au simţit, dar n-au şi contat neapărat. Iar gaura lăsată de Prepeliţă a fost în cele din urmă umplută de Filip, poate eroul anonim al meciului. Jocul a ajuns însă în prelungiri datorită celui mai "neanonim" jucător al Stelei.

Până acolo însă, jocul a început sub semnul evidentei pasivităţi a adversarului. Era şi păcat să nu profite Steaua de un Ajax care, vorba lui Frank de Boer, la ora 22 e obişnuit să doarmă. Antrenorul se referise la Fischer, dar subestimase capacitatea întregii sale echipe de a aţipi. Steaua, în schimb, a atacat poarta din start, a încercat să pună presiune, în ciuda absenţelor semnificative de la mijloc şi a celei evidente din atac, Tatu fiind doar la număr pe teren. Ocazia reală din prima jumătate de oră a avut-o nedrept Ajax - una dublă, în minutul 12, când olandezii parcă nu vedeau că poarta e aproape goală la nici zece metri în faţa lor. Şansa mare a Stelei în prima parte a venit în minutul 33, chiar de mai aproape de poartă: indirectă de la şase metri, după o pasă la portar a olandezilor. "Nu se marchează niciodată din astea", spune cineva lângă mine. Iar Rusescu ratează şi nici nu primeşte penalty, deşi mingea a atins şi o mână din zidul făcut pe linia porţii de Ajax.