Un paradis fiscal falimentar, care se bazează pe sprijinul Moscovei, dar care abia ce a deținut președinția UE.

Problemele financiare ale Ciprului, care se trag de la ale Greciei, nu sunt o noutate. Dar în comparație cu Grecia, Uniunea Europeană este și mai rezervată să dea ajutoare din două motive: rezistența guvernului cipriot la privatizările cerute de creditori și, mai palpitantă, bănuiala că problemele Ciprului se datorează spălării de bani practicată de investitorii ruși pe insula din Mediterană. Relatează de la Bruxelles, Dan Alexe:

In stare de faliment, Ciprul era deja intr-o situație economică si financiară catastrofală in momentul in care a deținut președinția rotativă a Uniunii Europene, in a doua jumătate a anului trecut. Vreme de șase luni, UE a fost condusă de o țară falimentară cu un preşedinte comunist.

Același preşedinte, Demetris Christofias, a căutat de altfel sa obțină un imprumut din partea Rusiei, mai degrabă decât sa accepte condițiile severe impuse de UE si de Fondul Monetar International (FMI). Noi alegeri vor ave loc în Cipru duminica 24 februarie, principalul candidat, reprezentantul dreptei Nicos Anastasiades, care a obținut cele mai multe voturi in prima rundă, pe 17 februarie, fiind favorabil acceptării condițiilor impuse de UE.

Ciprul a fost greu lovit de prăbușirea sistemului bancar grec, de care este strâns legat. Insula, care trăia din turism si care reprezintă un paradis fiscal, grație legislației sale a băncilor si tranzacțiilor financiare, are acum nevoie urgentă de 17 miliarde de euro pentru a face față datoriilor imediate si pentru a putea plăti salariile functionarilor. 17 miliarde de euro înseamnă de fapt mai mult decât produsul intern brut (PIB) an Ciprului pe un an întreg, iar insula are nevoie de acești bani pînă in luna aprilie.

Un fel de Grecie in miniatură, comb