Duminică, 18 octombrie 2009. Sînt plecat de la Antena 3 încă din vară, cînd mirosisem riscul de a fi folosit, în antipatia mea sinceră faţă de Traian Băsescu, pe post de rotiţă dinţată în noua şi ampla maşinărie numită Coaliţia de la Grivco.
Şi cum n-am suportat de-a lungul vieţii să fac parte din conspiraţii împotriva cuiva, le-am zis Adio! celor de la Intact şi m-am întors la cărţile mele. Pentru a le acorda mai mult timp, fireşte. De părăsit cu totul nu le-am părăsit niciodată.
Din cînd în cînd, cedînd miorlăiturilor producătoarelor de la Realitatea TV, mergeam pe la cîte un talk-show, ca invitat. Asta după ce obţineam, drept condiţie indiscutabilă, să nu fie prezenţi în studio inşii din politică și din presă care-mi produceau greaţă.
Eram, aşadar, în studio la Realitatea TV, postul lui Sorin Ovidiu Vântu. Părintele FNI se concubinase cu Părintele Dunărea, Dan Voiculescu, în Coaliţia politico-mediatică Jos Băsescu! Cum însă nu aveam o emisiune seară de seară, ca la Antena 3, şi cum mi se respecta dreptul de a refuza persoane care mă dezgustau, acceptam din cînd în cînd invitaţia.
Se discuta despre propunerea Coaliţiei politico-mediatice de la Grivco de a fi desemnat drept premier Klaus Johannis. Numele nu-mi spunea mare lucru. Primarul Sibiului. Păi, România e o ţară de primari. Dintre ei singurul care contează e primarul Bucureştilor. Nu-mi spunea mare lucru nici faptul că era neamţ. Ştiam din viaţă şi din cărţi că a fi neamţ nu presupune, în chip automat, a fi mai cinstit decît un român. Mai ales cînd erai neamţ din România, ţară al cărei văzduh e impregnat de microbul şmecheriei. Ştiam ce zisese Manckensen, în 1918, după retragerea din Bucureşti:
V-am adus nişte nemţi şi mă întorc acasă cu nişte porci!
Dar, mă rog! varianta cu Klaus Johannis premier mi se părea posibilă. Un administrator de urbe
