În spectacolul "Conu Leonida faţă cu reacţiunea" de la Teatrul Naţional din Bucureşti, Silviu Purcărete îşi aduce personajele în România de azi. Sursa: Adi Bulboacă

De la datul cu părerea în intimitate, unul dintre cele mai iubite sporturi naţionale, cu atâta subtilitate surprins de Caragiale, la datul cu părerea în faţa naţiunii nu e decât un pas. Iar el a fost făcut de televiziune. Tocmai această mutaţie o surprinde impecabil Silviu Purcărete în spectacolul "Conu Leonida faţă cu reacţiunea", de la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Cu Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ în distribuţie, montarea regizorului adulat pe toate scenele mari ale lumii este una dintre cele mai valoroase propuneri realizate în Anul Caragiale.

Conu Leonida şi Efimiţa urcă încet scările spre scenă, îmbrăcaţi în costume "din cele bune", îşi iau microfoanele uşor stânjeniţi, se aşază pe canapea şi încep să vorbească – la microfon! –cu acel firesc forţat, atât de familiar tuturor show-urilor de televiziune la care sunt invitaţi "oamenii obişnuiţi".

Replicile lui Caragiale curg, iar tăcerile, onomatopeele şi rostirea creează un efect comic spumos. Momentul este construit pe mecanismul folosit de mass-media, care invită în platoul de filmare "(tele)spectatorul" şi-l încurajează să vorbească… să se dea în spectacol.

Întâi mizează pe efectul comic şi pe impactul social al amestecului de timiditate, la început, cu un soi de curaj şi plăcere de a fi în faţa camerei, mai târziu... Este vorba tocmai pe priza pe care o are la public omul scos din anonimat şi încurajat să dezbată marile probleme ale ţării şi ale omenirii, de la legea pensiilor, la celebra "lege de murături" şi de la "Papa de la Roma la Galibardi"...

Surpriza vine la "sfârşitul" spectacolului, când constaţi că, de fapt, cei doi fac schimb de roluri şi o iau de la început. Mariana Mihuţ e Conu Leonida şi Victo