Miturile sud-americane au mereu sarea şi piperul unor poveşti care pun imaginaţia la încercare, iar vrăjitoarele din insula Chiloe, Chile, este una dintre ele. De la poţiuni magice care transformă tinerele în păsări sau în oameni pe jumătate animale şi până la corăbii fantomatice, toate conturează un tablou fantastic prezentat de revista americană „Smithsonian“.
Există o regiune în America de Sud, care, în trecut, era considerată locul unde se termină pământul. Aflat la sud de râul Maule, la începutul secolului XVI se spunea că locul marca graniţa imperiului incaş cu o lume stranie, misterioasă şi întunecată. Era locul unde apele Pacificului deveneau negre, locul de baştină al vrăjitoarelor şi al răului, pe care incaşii îl numeau „locul pescăruşilor“.
Astăzi, această regiunea se află la peste 1.000 de kilometri sud faţă de capitală chiliană Santiago şi chiar şi acum este prea puţin locuită. Centrul acestei regiuni sălbatice este insula Chiloe, insulă cu o istorie interesantă. În secolul al XVI-lea, insula Chiloe era cunoscută pentru piraterie, dar odată cu integrarea acesteia la Chile, a devenit scena unui proces remarcabil: ultimul proces al vrăjitoarelor.
Dar oare chiar existau vrăjitoare într-o eră industrială şi dacă da, cine erau ele, se întreabă jurnaliştii revistei citate. Conform însemnărilor unui călător englez, Bruce Chatwin, ele aparţineau unei „secte de vrăjitoare de sex masculin, care exista cu scopul de a răni oamenii“. Dar potrivit declaraţiilor oferite chiar de vrăjitoare în timpul procesului din 1880, ele protejau insula prin otrăvirea duşmanilor sau prin aruncarea unor vrăji asupra lor.
Monştrii insulei
Unul dintre membrii importanţi ai acestei comunităţi secrete, fermierul Mateo Conuecar în vârstă de 70 de ani, le-a spus judecătorilor în timpul procesului din 1880 că societatea era un centru de putere al insulei, cu o
