Recent, am susţinut un workshop de inovaţie, şi una dintre întrebările importante la care a trebuit să răspund a fost: este nevoie de mai multă sau de mai puţină creativitate pentru a stimula inovaţia? Desigur, în primul rând avem o problemă de definire a termenilor. Simplificând puţin, creativitate înseamnă să generăm idei noi şi potenţial inovativ, în timp ce inovaţie înseamnă să punem cu adevărat aceste idei creative în aplicare. A visa faţă de a face! Iar din acest punct de vedere, în România cred că avem o mare problemă, anume că suntem mult prea creativi, fără a genera de fapt inovaţie reală în mod proporţional.

Creativitatea românilor este un fapt confirmat nu doar de succesele noastre în domeniul artistic, unde creativitatea se transformă în timp real în inovatie, dar şi de organizaţii ca Scotland Yard, Interpol sau FBI. Într-adevăr, din păcate, creativitatea constatată de aceste organizaţii s-a transformat în inovaţie reală, ceva ce putem numi „evil innovation“, pentru că nişte români chiar au furat tablourile Matisse (care rimează cu Matiz) dintr-un celebru şi foarte bine păzit muzeu olandez, nişte români au intrat în mod fraudulos în serverele NASA, alţi români au spart coduri şi parole de carduri de credit etc. Inovaţie în sens negativ, distructiv. Un alt argument în linia creativitate vs inovaţie este numărul foarte mare de brevete de invenţie din România (suntem în topul mondial ca număr de brevete per capita), dar şi numărul mare de medalii la saloanele de inventică. Câte dintre astfel de brevete ajung însă cu succes la stadiul de comercializare? Foarte, foarte puţine. Cauzele sunt multe, dar cred că principala cauză (deşi probabil mulţi cititori vor fi spus deja „lipsa de capital“) este de fapt excesul de creativitate. Uneori, suntem creativi doar de dragul creativităţii, nu pe baza unor probleme, nevoi, dureri reale din