„Nu-i rău că dl ministru al sănătăţii Nicolăescu vrea sa ia toate spitalele din România în administrare, custodie, Dumnezeu ştie. E mult mai bine decât să le desfiinţezi cu ură milenară austro-ungară aşa cum s-a procedat sub oblăduirea preşedintelui şi a ardeleanului premier Boc, sub fostul ministru alogen din partidul, nici măcar partid, nici măcar alogen, dar mereu prezent la guvernare, UDMR.”
Dar, să iei otova tot ce e spital pe lumea asta, să înglobezi spiţele cu ghiotura la tine-n burta ministerului, e egal cu ce a făcut alogenul nost’: cu distrugerea. Lasă-i, domnule să cheltuie pentru spitalele lor CFR-ul, MAI-ul şi Armata, să bage ele banii. Sunt spitalele lor. Şi, lasă-le să fie, aşa: să rămână ale lor...Are oare ministerul Sănătăţii atâţia bani de la buget, pentru atâtea spitale?
Să le întreţină, finanţeze, toaleteze, împopoţoneze, doteze să pună proteze, investiţii să pompeze, că lunecăm în rime facile, monşer?
Eu cred că nu-s nici bani de văruit toate gardurile lor, vorba unui celebru fiu de partid revolut. Zău, că mi se pare o aspiraţie utopică menită să eşueze-n distopie...cvasi-paranoică, dle Nicolăescu!
Aşa, cu făraşul, cu heirupuisnul bumbeşti-livezenist şi cu otovizarea - de la ”otova” - sănătăţii româneşti. Apropo, de otova: îmi amintesc o întâmplare dintr-un roman sud-american, când un dictator a ordonat reţinerea şi arderea tuturor ”cărţilor roşii” din librării. Poliţia a confiscat, evident, cărţile lui Marx, Engels, Lenin, Troţki... mă rog, ştim gaşca, iar un librar evreu, simpaticul nostru Itzic, la plecarea confiscatorilor întreabă: ”nu luaţi şi <
Nu e bună?
