Dragi naționaliști ortodocși români, mă scuzați că vă deranjez din avântul care se pare că vă cuprinde doar când vine vorba de veșnica discuție despre ce vrea sau nu Domnul vostru Dumnezeu să faceți sau nu în intimitatea voastră. Mă scuzați că vă stric apele limpezi ale heterosexualității cu care vă lăudați deși doar pe voi vă interesează cu adevărat ce simboluri se găsesc pe așternuturile voastre și dacă scuipați în sân când deasupra blocului vostru apare curcubeul.

Am observat că nu vă deranjează că nivelul de trai al românilor (naționaliști ortodocși că presupun că doar aceia sunt importanți în ochii voștri) a scăzut. Nici că soarta țăranilor români este una din ce în ce mai neclară. N-ați ieșit să demonstrați să cereți drepturi pentru micii fermieri. Nici pentru pensionari sau șomeri. Mulți dintre aceștia au fost însă alături de voi atunci când a venit vorba de strâns bani (de altfel din ce în ce mai greu câștigați) pentru unul dintre cele mai stupide simboluri al credinței voastre. Ați ales în schimb să mergeți să blocați o proiecţie de film pe o temă LGBT (Lesbian-Gay-Bisexual-Trans), la Muzeul Ţăranului Român, intonând imnul naţional şi făcând remarci homofobe. În sala în care v-ați manifestat urma să se proiecteze un film despre o familie formată din două lesbiene, “The kids are alright”, în cadrul evenimentului organizat de asociaţia ACCEPT. Nu vă mai spun că dacă ați fi văzut filmul sau ați fi citit măcar o recenzie despre el ați fi observat că de fapt filmul a fost criticat de comunitățile gay pentru că încurajează impresia heterosexualilor bărbați cum că de fapt orice lesbiană visează și-și dorește în secret un bărbat. Adică era de bine pentru voi. Adică nici măcar nu v-ați ales filmul bun înțelegeți? Pe-ni-bil!

Filmulețul e lung, spre final însă există o încercare de dezbatere între cele două tabere. Un cap pătrat urlă de undeva din