Regionalizarea României este subiectul la ordinea de zi, dezbătut de către mass-media şi clasa politică. E bine că societatea ȋncepe să înţeleagă beneficiile unei guvernări multi-nivel şi că politicienii realizează că acest proces poate aduce creştere economică regiunilor şi poate contribui la dispariţia discrepanţelor economice dintre regiuni. Ce se va întâmpla însă în cazul în care acest proces de regionalizare nu se va realiza eficient şi se va reduce doar la o decizie politică ? Articolul de faţă prezintă pericolele care pot apărea în cazul în care, în România, procesul regionalizării se va reduce doar la o decizie politică. În final se promovează recomandările unei Comisii de Experţi, privind modalităţi de realizare a acestui proces printr-un continuu dialog cu reprezentanţii societatăţii civile şi ai sectorului privat.
Regionalizarea în Europa
Încercând să clarific conceptul de regionalizare spuneam că aceasta reprezintă dorinţa de a ajunge la un echilibru al dezvoltării economice, prin ridicarea nivelului zonelor mai slab dezvoltate şi dădeam exemple de guvernări multi-nivel din Europa, bazate pe principul descentralizării.
Există mai multe tipuri de regionalizare, iar toate acestea se găsesc sub o formă sau alta în Europa : regionalizare administrativă, regionalizare prin intermediul colectivităţilor locale, descentralizare regională, regionalizare politică sau autonomie regională (regionalism instituţional), regionalizare prin intermediul autorităţilor federale. Toate aceste tipuri de regionalizare interferează cu rolul pe care statul îl are în procesul de dezvoltare regională. Indiferent de tipul de regionalizare statul şi administraţia centrală supervizează activitatea de management a regiunilor.
Conform cursdeguvernare.ro, la nivel European exista patru modele de regionalizare : napoleonian, german, anglo-saxon şi sca
