Episodul 2 din Cele zece porunci. Scheme terapeutice minim invazive şi minim invalidate. Copilul este dator să îşi trăiască copilăria. O copilărie mutilată este o existenţă distrusă. Trebuie să revenim la vechiul principiu HIPOCRATIC – primum non nocere (întâi să nu faci rău).
Există o agresivitate chirurgicală asupra copilului cu afecţiuni ortopedice malformative dusă dincolo de orice raţiune. Am ajuns să operam grade de angulaţie şi unghiuri de deviere, fără a mai contoriza suferinţa. Există premiere naţionale, europene sau chiar planetare care corectează şi o simplă răsucire a mâinii, dar care nu adună chinul, durerea sau viaţa furată.
Şi nimeni nu are curajul să spună că rezultatul este de cele mai multe ori temporar.
Gândirea medicală trebuie să treacă peste boală, să vadă pacientul şi să-l sfătuiască ce e mai bine pentru viaţa lui.
Am avut o pacientă ajunsă la vârsta maturităţii, care din păcate s-a născut cu o afecţiune congenitală –Luxaţie Congenital de Sold. Pentru că nu a ştiut că e ˝bolnavă˝ a făcut sport de performanţă (handbal), a născut doi copii pe cale naturală, a muncit şi a trăit normal. ˝Dacă era diagnosticată la timp˝ cu siguranţă viaţa ei ar fi devenit un dezastru.
De curând am descoperit şi o colegă de-a mea, medic, cu o poveste asemănătoare.
Cel mai mare semn de întrebare pe care îl am se trage de la faptul că protocoale terapeutice pe care le-am învăţat în tinereţe astăzi sunt complet abandonate.
Şi cel mai sugestiv exemplu ar fi ulcerul, de care a auzit toată lumea. Pe vremea studenţiei mele tratamentul consta în tăierea stomacului, tăierea nervilor vagi şi lipirea stomacului la intestin. Astăzi se cunoaşte că boala ulceroasă este dată de un microb şi după şapte zile de tratament cu antibiotic se poate afirma vindecarea.
Un alt exemplu este piciorul varus eguin în tinereţea mea operaţia c
