"Reacţia hormonală nu ţine mai mult de 18 luni. Dacă nu se schimbă într-o altă formă de iubire, s-a sfârşit cu ea"
- Se poate spune că "războiul rozelor" dintre bărbat şi femeie reprezintă latura sumbră a iubirii?
- Poate că da. Atât iubirea, cât şi ura, exprimă deopotrivă - deşi în registre diferite - un nivel foarte înalt al emoţiilor. Astfel privind lucrurile, războaiele purtate în timpul proceselor de divorţ pot fi înţelese ca o formă de manifestare a iubirii. Căci opusul iubirii nu este ura, ci indiferenţa.
- Au oamenii, în general, o atitudine prea neglijentă faţă de căsniciile lor?
- Întrucât statul preia astăzi într-o măsură crescândă funcţiile de asigurare a existenţei individului, oamenii se concentrează mai mult ca altădată asupra relaţiei. Motivaţia lor s-a schimbat de la "rămân lângă tine, ca să mă întreţii", la "rămân lângă tine, ca să-mi găsesc fericirea". În acelaşi timp, se observă fenomenul îngrijorător că soţii stau foarte puţin de vorbă unul cu altul. Conform statisticilor, în medie, şapte minute pe zi.
- Şi nu e de ajuns?
- Nu e de ajuns, pentru a rectifica permanent imaginea pe care ţi-o faci asupra celuilalt, pentru a fi la curent cu evoluţia lui. Atunci, soţii ajung să trăiască perioade îndelungate de timp în universuri separate, se pierd din ochi unul pe altul - în sensul propriu al cuvântului - şi, la un moment dat, contactul real dintre ei dispare.
- Trebuie stabilite convorbiri regulate?
- Trebuie, pur şi simplu, să stea de vorbă unul cu celălalt. Eu, personal, nu consider foarte utile discuţiile abstracte de analiză a relaţiei, de genul: "Cum merg lucrurile în căsnicia noastră?". Mi se pare mult mai folositor ca doi oameni care trăiesc împreună să discute pe marginea problemelor cotidiene, fie ele oricât de măr
