Aţi discutat cu numeroşi deputaţi din grupul socialiştilor şi liberalilor europeni, şi am înţeles că şi pentru ei menţionarea presei într-un raport MCV despre România a părut şocantă şi chiar o premieră în istoria UE. O putem numi o premieră?

Este o premieră şi nu chiar. De ce? În urmă cu doi ani, când preşedintele României propunea în strategia naţională de apărare un capitol halucinant: libertatea presei ca ameninţare la adresa securităţii naţionale. În siajul acestei propuneri, încă nelegiferată, graţie opoziţiei Parlamentului, au venit numeroase alte propuneri ale fostului parlament de a îngrădi libertatea presei. Iată, acum, în acest raport pe care dvs. îl numeaţi drept unul „tehnic”. Acest raport MCV nu mai este de mult unul tehnic, este mai degrabă unul politic. Acest nou document este despre orice altceva, numai despre progresele din domeniul justiţiei nu. Ceea ce este cu adevărat şocant sunt referiririle la îngrădirea libertăţii presei. Propunerile avansate de Comisie sunt cu adevărat o premieră. Este pentru prima dată, în întreaga sa istorie, când Comisia Europeană sugerează aşa ceva.

De asemenea, este şocant faptul că aceste propuneri vin fără ca în România să fi existat cea mai mică încercare din partea Comisiei Europene de a discuta cu sindicatele din presă, cu structurile profesionale, cu Consiliul Naţional al Audiovizualului. Niciuna dintre entităţile care au ceva de spus în acest domeniu nu a fost nici măcar telefonată de către Comisie. Acest lucru vi-l pot spune direct organizaţiile de agest gen din România. Nu toate din ele sunt partizane politic. Eu refuz să cred acest lucru. De aceea, este cu atât mai şocant că se întâmplă acest lucru şi el vine în siajul unor tentative repetate ale fostului guvern de la Bucureşti şi ale preşedintelui României de a pune pumnul în gura presei.

Recent, un magistrat din CSM declara că poate ar fi