N-ai ce-i face românului, el este îndrăgostit de moaște. Le respectă, le pupă și stă cu zilele la coadă pentru ele. Dacă ar fi destule, românul și-ar cumpăra niște moaște și le-ar ține în congelator, doar așa, ca să știe că își trăiește viața după voia Domnului. S-ar folosi zilnic de ele, le-ar pupa înainte de masă, înainte de culcare și înainte de meciul din seara asta.
Cred că și preoții sunt surprinși de cât de bine au prins moaștele la români. Niște preoți mai snobi probabil discută între ei că nu se mai face biserică în România ca lumea, nu mai iese omul la o slujbă de calitate. Se îmbluzesc toți la mortăciuni și scandaluri. Jumătate din sat ajunge pe la biserică doar când e vreun scandal între preot și protopop și e nevoie de două mulțimi să se bată pentru filmarea de la știri.
De curând România a deschis un nou capitol în fascinația ei pentru moaște. Publicul nu mai e interesat doar de morți bisericești, orice mort e bun. Evident că trebuie să începi cu unul important, noi am ales un oltean. Se pare că osemintele lui Constantin Brâncuși sunt îngropate în Franța. Oricum, nu ne mai jucasem de mult cu opinia poporului francez, era și timpul să-i căutăm și să le spunem că ne vrem mortul înapoi.
Sculpturile lui nu ne interesează, avem câteva în țară deja și nu vine nimeni să le vadă. Înainte mai veneau liceenii să fumeze legale la masa tăcerii, dar de când cu toate descinderile poliției nici măcar asta nu se mai întâmplă. Cum poți trezi interesul poporului pentru cultură dacă nu prin organizarea de pelerinaje la moaștele artistului.
Și nu trebuie să terminăm cu sculptorul, mai avem un Nicolae Grigorescu, un Mihai Eminescu, un Ciprian Porumbescu și toți sunt îngropați pe undeva. E nevoie doar de un excavator și salvăm pictura, poezia și muzica din România. Să vezi cum crește brusc rata de promovare la bac după ce-l dezgroapă pe George Căline
