Chiar dacă Anul Caragiale a trecut, Opera Naţională din Cluj continuă să-l omagieze pe marele scriitor. În ianuarie s-au împlinit 161 de ani de la naştere, aşa că, de ce nu?, iată un motiv suficient pentru a oferi spectatorilor un frumos cadou: o nouă montare a unui text semnat de Nenea Iancu - celebrul musical semnat de Hary Bela după piesa D'ale carnavalului, a cărui premieră a avut loc în aprilie 1981 la Academia de Muzică "Gheorghe Dima". Şi, ca să rămânem în domeniul istoriei artei lirice, să mai consemnăm faptul că prima reprezentare a spectacolului compozitorului şi dirijorului clujean pe scena Operei a avut loc la 27 septembrie 2002, în cadrul Festivalului Caragiale, dedicat Anului Jubiliar Caragiale. La 32 de ani de la primul spectacol, pe care clujenii-seniori şi-l amintesc ca pe un eveniment al momentului, noua montare farmecă şi încântă…
Dacă aş încerca o comparaţie, desigur păstrând proporţiile, aş zice că ne aflăm în plin Broadway. Musicalul caragialean este un inspirant melanj de muzică antrenantă şi coregragfie exuberantă, argument esenţial, aşa cum declara regizorul Dan Lupea, pentru ca tinerii să vină la spectacol. Chiar dacă nu a spus-o direct, am înţeles din indicaţiile insistene de la repetiţii că îşi doreşte un spectacol dinamic, alert, vesel şi plin de culoare, ca pentru un oraş a cărui populaţie este preponderent studenţească.
Coregrafia spectacolului este semnată de Vasile Solomon care a încercat să îmbine elementele de dans modern cu cele de folclor urban din vremea lui Caragiale. Corpul de balet al Operei, din păcate destul de restrâns, s-a străduit să ilustreze corect această concepţie coregrafică, compensând cantitatea prin calitate. Cele cinci perechi de dansatori au umplut scena, pe orizontală şi pe verticală (scenografia tot Dan Lupea), au desfăşurat adevărate numere de virtuozitate, amintindu-mi de imaginile dansurilor