Părintele Vasile Gordon (n. 1954) este unul dintre cei mai iubiţi preoţi de către tinerii din Bucureşti.

Cu vorba sa blândă, în care se mai simt inflexiunile limbii ţăranilor ardeleni din zona Bistriţei-Năsăud, unde îşi are obârşia, cu smerenia sa autentică şi cu dragostea pe care o revarsă peste toţi cei care îl caută, părintele Vasile a câştigat multe inimi pentru Hristos. Slujitor la Biserica Sf. Ilie-Gorgani, este şi profesor de Omiletică şi Catehetică la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" a Univer­sităţii Bucu­reşti. Aşadar, un interlocutor cum nu se poate mai potrivit pentru a afla durerile duhovniceşti ale tine­retului de azi.

"Tinerii se aduc unii pe alţii în biserică"

- Preacucernice părinte, sunteţi un preot cu mare experienţă, nu numai duhov­ni­cească, ci şi de profesor. Mai mult ca sigur că problemele sufleteşti ale tinerilor cu care veniţi în contact nu reprezintă, pen­tru sfin­ţia voastră, o taină. Sunt fericiţi sau nefe­riciţi cei pe care îi păstoriţi?

- Mai întâi, trebuie să vă corectez niţel, fără falsă modestie: nu mă consider un preot şi dascăl "cu mare experienţă", cu toate că anul aces­ta trec pragul a 30 de ani de preoţie şi a 25 de ani de profesorat. Experienţă cu adevărat mare au părinţii profesori şi duhov­nici mai în vârstă, cum au fost, de pildă, câţiva dintre cei care mi-au marcat în mod deosebit slujirea: Benedict Ghiuş, Sebastian Chilea, Alexie Bârcă, Constantin Galeriu, Ilie Moldovan, Constantin Voicescu... În ce priveşte în­trebarea pe care mi-aţi pus-o, eu cred că marile proble­me sufleteşti ale tinerilor de azi se împart în două: comune şi personale. Între problemele "comu­ne" se nu­­mă­ră cele pe care le trăieşte tot ro­mânul, indiferent de vârstă: nesi­guranţa locului de muncă, lipsa unui suport încurajator din partea mai-marilor zilei, mass media care mai mult dezinf