Istoria Iaşiului a cunoscut momente extrem de tensionate generate de conflicte politice dure care s-au încheiat dramatic.

Pe 25 octombrie 1924 a avut loc la Iaşi cea mai gravă crimă politică înregistrată în România de la asasinarea, în 1862, a primului ministru Barbu Catargiu şi până atunci.

Este vorba despre moartea şefului Poliţiei Iaşi, prefectul Constantin Manciu, răpus de un glonte tras în cap de către Corneliu Zelea Codreanu, liderul Ligii Apărării Naţional Creştine (LANP), mişcare politică extremistă, fondată în 1923, care promova doctrina naţional-creştin.

Istoria celor doi, Codreanu şi Manciu, se întinde pe câţiva ani înainte şi include o mulţime de episoade violente, care au generat o duşmănie de moarte. Zeci dintre studenţii ieşeni aderenţi la gruparea politică a lui Codreanu au fost schingiuţi în beciurile Poliţiei, tratament de care a avut parte inclusiv liderul mişcării.

Codreanu a fost bătut la sânge de poliţişti pe strada Lăpuşneanu, în aprilie 1924, la puţin timp după ce fusese eliberat din închisoare la Bucureşti. Membrii LANP se reorganizează şi-şi construiesc, la Ungheni, un sediu în care îşi desfăşoară mare parte din activitate. Concomitent, Zelea Codreanu este din nou lovit pe stradă, chiar în Piaţa Unirii, de către comisarul Clos, mâna dreaptă a prefectului de Poliţie, Constantin Manciu.

A fost un moment greu pentru liderul LANP, peste care n-a putut trece. "Un om lovit, parcă nu mai este om. Se simte ruşinat, dezonorat", scria Zelea Codreanu în memoriile sale, "Pentru legionari". Conflictul dintre Poliţie şi membrii partidului lui Codreanu atinge apogeul la sfârşitul lunii mai 1924, când 200 soldaţi şi 40 de poliţişti descind la casa de la Ungheni, arestează zeci de studenţi, pe care îi transportă în beciurile Poliţiei. Tinerii sunt eliberaţi la presiunile părinţilor sau ale profesorilor, care intră în Prefectură