"Trecute vieţi…de doamne şi domniţe" se intitulează volumele publicate în 1932-1933 de Nicolae Gane (1838-1916 ), descendent al unei vechi familii boiereşti, magistrat, membru al societăţii "Junimea", primar al Iaşului, ministru al agriculturii în guvernul I. C. Brătianu, academician (1908). Volumul, care a cunoscut numeroase reeditări, se distinge nu numai prin valoarea sa documentară, ci şi prin cea stilistică şi sentimentală, căci numeroase dintre aceste fiice sau soţii de domn se bucură de portrete pline de sensibilitate, de compasiune pentru unele dintre greu încercate de vicisitudinile unor perioade istorice aspre. Toate acestea l-au făcut pe Nicolae Iorga să afirme în cea ce priveşte "lucrarea" lui Gane: "Talentul său învie figuri cari nu meritau să fie uitate".

Şi între-adevăr o serie din aceste personaje nu au fost uitate nici de edilii Bucureştilor care, în diferite perioade, le-au atribuit numele unor străzi ale oraşului: Doamna Chiajna, Doamna Despina, Doamna Ghica, Doamna Oltea, Doamna Stanca, Domniţa Anastasia, Domniţa Ancuţa, Domniţa Florica, Domniţa Ruxandra. După cum se vede nu a fost vorba doar de "doamne şi domniţe" din Valahia, ci şi din Moldova, mai ales că destinul lor s-a încadrat legăturilor tradiţionale dintre cele două Ţări Româneşti.

Un perosnaj shakesperian

…poate fi considerată Doamna Chiajna (1525- 1588), fiica lui Petru Rareş al Moldovei şi nepoata lui Ştefan cel Mare. Mai întâi pentru că a trebuit să se confrunte cu împrejurările legate de moartea soţului ei, domnul Mircea Ciobanul, cel care a rămas

în istorie pentru măcelărirea boierilor pe care îi bănuia de trădare. În continuare, Chiajna a făcut eforturi, uneori dramatice, pentru a-şi creşte copii, care nu întotdeauna i-au confirmat speranţele: fiica sa a fugit cu un boier român, astfel încât fosta doamnă a trebuit să "spele" ruşinea prin daruri subst