Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană.
Poveştile de iubire nu vin niciodată atunci când sunt aşteptate. Nu cedează lacrimilor şi nici rugăciunilor în miez de noapte. Ele vin când vor şi poate când trebuie, deşi, nu de multe ori, le desluşim logica sau lecţia.
A mea a venit pe un final de noiembrie 2010. Trebuia să mă întâlnesc cu prietena mea Alecsandra la metrou la Universitate şi am întârziat jumătate de oră. Am găsit-o liniştită, deloc nervoasă, lucru suspect de altfel, spunându-mi că un amic i-a ţinut companie şi că el va veni cu noi la bere, dacă nu mă deranjează.
Iniţial l-am văzut de la spate, vorbea la telefon. Apoi s-a întors şi a făcut cunoştinţă cu mine – un tip slab, cu o barbă stufoasă, ochi mari, căprui şi mâini fine. „You had me at hello“, asta-mi venea să zic, intrigată de individul cu replici acide, îmbrăcat într-un palton gri.
După ce-am băut o bere, drumurile ni s-au despărţit, iar eu m-am aşezat pe nişte trepte şi i-am spus Alecsandrei: „Eu cu băiatul ăsta am să fiu“.
Nu s-a mai întâmplat nimic până când, la început de ianuarie 2011, i-am cerut prietenei mele numărul lui de telefon şi i-am dat un mesaj prin care l-am invitat în oraş.
Începutul
A fost cea mai frumoasă primă-întâlnire – am vorbit toate prostiile din lume, am râs şi m-am ameţit cu votcă şi suc de portocale, în timp ce el, periodic, făcea semn chelnerului – „încă un rând, băiete“. „Ce domnişoară se îmbată la prima întâlnire?“, îmi zicea în timp ce mă conducea spre taxi. Ce fericită eram, şi el ce frumos mă privea! Se uita la mine cu ochi mari, de parcă eram făcută din sticlă şi nu voia să mă spargă...
L-