- Ei sunt acei oameni care de bunăvoie au renunţat la binefacerile şi plăcerile vieţii pentru o existenţă închinată Domnului. Din dragoste pentru Hristos, ei s-au lepădat de tot confortul vieţii trupeşti, alegând o cale ascetică. Dormeau sub cerul liber, în bătaia ploilor, fără să simtă frigul, fără ca trupurile lor să se încovoaie de dureri. Nu le păsa nici de foame ori de sete. Umblau desculţi, cu trupurile aproape dezgolite, strigând în gura mare adevăruri pe care nimeni nu avea curajul să le spună. Nu se sfiau să îi dojenească nici chiar pe cei mai puternici oameni care uitaseră de cuvântul Domnului, care se îndepărtaseră de la calea cea dreaptă. Ei aveau darul clarviziunii şi al premoniţiei şi nu se temeau a vesti chiar evenimente terifiante. Adesea alungaţi şi bătuţi, erau numiţi "nebuni întru Hristos". Sunt secole de când oameni de ştiinţă, teologi, istorici, specialişti în iconografie, se străduiesc să desluşească misterul acestor oameni neobişnuiţi -
Profeţia Sfântului Nikola
Era iarna anului 1570. Pentru Rusia sosiseră vremuri cumplite, de restrişte. La tronul ţării urcase un monarh de o cruzime nemărginită, aşa cum lumea nu mai văzuse de pe timpul năvălirii hoardelor lui Gingis Han: Ivan al IV-lea, supranumit şi cel Groaznic. Convins că supuşii săi complotează împotriva sa, ţarul porneşte, în fruntea gărzii personale, formate din aşa-numiţii opricini, vestiţi prin violenţa lor, într-o campanie furibundă şi trece regiuni întinse prin foc şi sabie. După ce a înecat în sânge mii de oameni din bogatul oraş Novgorod, Ivan cel Groaznic se îndreaptă înspre vestul Rusiei, către următoarea cetate, Pskov, plănuind pentru locuitorii acesteia acelaşi destin nefast. "Venea ţarul, nebun de mânie, ca un leu urlând, vrând a ucide oameni nevinovaţi într-o adâncă vărsare de sânge", povestesc cronicile vremurilor. Întregul oraş se ruga la Bunul
