La bază, mecanic agricol, tractorist, cum ar veni, apoi, administrator, primar, acum, deputat în corpul de elită al condamnaţilor de drept comun – trei ani cu suspendare, o juma’ de liceu, după 20 de ani, vorba lui Dumas, jumatea cealaltă, bacul, la 42 de ani, imediat, facultatea de rigoare: Dumitru – Verginel Gireadă.
Costel. Costel Şoptică, alt intelect, alt traiect. Profesor de fizică-chimie şi director de şcoală, după vreo 10 ani se lasă de meserie şi intră în afaceri, firmă proprie. Alături de Verginel, Costel este şi el ceva şef politic peste filiala judeţeană a unui partid. Nici nu contează care. Acelaşi!
Spirit practic, Verginel intră în politică, în 2001. Mai ezitant (intelectual, la naiba!), Costel face pasul decisiv abia în 2010, dar recuperează rapid. Verginel şi Costel sau, mai protocolar, Gireadă şi Şoptică – două exemplare superbe de homo politicus, regnul politic, încrengătura uselistă, clasa liberală, ordinul antonescian, familia – bine, mersi!, genul deputat nou – nouţ, misiunea: reformarea clasei politice. Ca să se termine, dom’le!, odată, cu abuzurile băsiste şi aroganţa udristă, cu iresponsabilitatea lui Boc şi incompetenţa lui Igaş, cu interesele personale şi politica de clan, cu licitaţiile trucate şi traficul de influenţă, cu mafia cumetriilor şi corupţia, în general, cu toată mizeria pedelistă vinovată de starea nasoală a naţiunii.
Şi, uite-aşa, poveşti nemuritoare, călare pe caii albi ai neprihănirii biruitoare, ca Sfântul Gheorghe omorând balaurul, Verginel şi Costel din fundu’ Moldovei vin la Bucureşti să facă legi drepte şi se întorc acasă, la Botoşani, să le aplice nesmintit. De exemplu, au aplicat legea ANI, care le interzice parlamentarilor să-şi angajeze membrii familiei şi rudele până la nu ştiu ce grad, la cabinetele parlamentare. Bună lege, rea tocmeală! Ca parlamentar nou, Verginel respectă legea, bravo, Giread
