Alianţa Civică Democrată a Romilor (ACDR) aduce în memoria colectivă perioada sclaviei ţiganilor, un fapt istoric care a marcat existenţa acestora de-a lungul timpului. Ţiganii sunt atestaţi documentar pe teritoriul românesc - sub acest nume istoric - din data de 3 octombrie 1385.
Într-un discurs oficial rostit la Academia Română în şedinţa solemnă de la 1 aprilie 1891, Mihail Kogălniceanu face o descriere a vieţii robilor ţigani dinainte de dezrobire: "...Chiar pe uliţele oraşului Iaşi, în tinereţele mele, am văzut fiinţe omeneşti purtând lanţuri la mâini sau la picioare, ba unii chiar coarne de fier aninate de frunte şi legate prin coloane împrejurul gâtului. Bătăi crude, osândiri la foame şi la fum, închidere în închisori particulare, aruncaţi goi în zăpadă sau în râuri îngheţate, iată soarta nenorociţilor ţigani! Apoi dispreţul pentru sfinţenia şi legăturile de familie. Femeia luată de la bărbat, fata răpită de la părinţi, copiii răpiţi de la sânul născătorilor lor, răzleţiţi şi despărţiţi unii de alţii şi vânduţi ca vitele la deosebiţi cumpărători în cele patru colţuri ale României...".
20 februarie 1856
La 20 februarie 1856 se adopta ultimul act oficial al acestui îndelungat şi dificil proces de emancipare a ţiganilor - acesta fiind cuvântul folosit în actul original - după o perioada în care au fost robi timp de 500 de ani pe teritoriul României, şi anume "Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti", prin care se elibera ultima categorie de robi ţigani particulari aflaţi în proprietatea boierilor. ACDR, alături de celelalte organizaţii din România, consideră ziua de 20 februarie un moment de referinţă în istoria romilor. "Celebrarea dezrobirii este o sărbătoare cu o semnificaţie aparte în conştiinţa colectivă a comunităţilor de romi şi, în acelaşi timp, ea trebuie să reprezinte şi un moment de mob
