Dupa preluarea conducerii Institutului Cultural Roman, la 11 septembrie 2012, s-au putut sesiza in mod precis problemele nerezolvate ale institutiei. De pilda, o puzderie de actiuni fara legatura cu misiunea incredintata de lege; intelegere restrictiva a culturii; impact redus, asigurat prin plati, confundand uneori remunerarea cu mituirea; editarea de publicatii, ce nu se pot vinde, in tara si in strainatate; institute culturale din strainatate preocupate mai mult de aranjarea personalului; dezechilibru intre capitolele de activitate si de cheltuieli, explica directorul ICR, Andrei Marga, intr-un comunicat de presa. Sursa imagine: paginibrasovene.ro

Efortul lunilor care s-au scurs a fost, inainte de orice, pentru aducerea la normal a functionarii institutiei. Risipirea in activitati nenumarate a fost inlocuita cu configurarea unui program si a strategiei, ce cuprind alternative de actiune conform misiunii institutiei. Intre risipire in actiuni fara impact si centralism am ales interactiunea centrului si a institutelor si filialelor, pe baza unui program impartasit. In locul „culturii directe” si al alunecarii uneori in trivial am pus promovarea culturii elaborate, apta sa concureze pe piata internationala. Intre mizerabilism si triumfalism am ales un realism ce capata expresii culturale adecvate. Dupa cum intre obsesia ideologizata a trecutului si ignorarea istoriei am ales abordarea orientata spre constructie. Trebuie acceptat, in virtutea evidentelor, ca istoria este experienta, dar nu semn al destinului.

Iar intre reducerea culturii la ceva subiectiv si confundarea culturii cu altceva am ales conceperea contemporana (data de antropologia culturala si sociologie si asumata de Uniunea Europeana) a culturii. Fata de activitatile desfasurate cu autori transportati scump, la mare distanta, in conditiile prezentei in sala a 10-15 persoane, promovam exige