Struţocămila PDL (fost PD), o rămurea desprinsă din conglomeratul postdecembrist FSN, partid oportunist de stânga-dreapta, condus pe cele mai înalte culmi de aroganţă şi corupţie de un marinar folcloric, a dat şi încă mai dă bătăi de cap analiştilor politici (vai de mama lor !), care s-au chinuit să fixeze corect, să descrie just noua şi impetuoasa formaţiune sau bandă.
Rolul analiştilor, al ziariştilor, al intelectualilor publici e unul ingrat prin post-Bizanţul de la nord de Dunăre. Ei sînt chemaţi - şi deci şi plătiţi - să pună într-o limbă de lemn acceptabilă nişte realităţi horror : hoţie, crimă, prădarea unei naţiuni. Scriitorii ideilor politice de azi (nu prea există însă nici idei, nici scriitori) n-au reuşit mare lucru. PDL scapă analizei. Existenţa PDL-ului e la fel de misterioasă ca şi pulovărul roşu fondator al lui Petre Roman. De unde a apărut, aşa, din neant, un mare lider politic ca Petre Roman ? Întrebare fără răspuns. Tot misterioasă e şi enorma putere pe care o deţine un anume Traian Băsescu, un fost banal camionagiu de mare, propulsat de Elena Ceauşescu în posturi din ce în ce mai înalte, mai tovărăşeşti în ultimii şi siniştrii ani ai comunismului. Acesta, marinarul Băsescu, competenţe n-are, băiat frumos nu e, istorie habar n-are (vezi episodul jenant cu regele Mihai), economie-zero barat, studii politice ioc... Şi-atunci cum ? A fost ales de popor, ni se spune. Analiştii serioşi - cîţi există - se îndoiesc că marinarul PDL-ist ar fi cîştigat vreo competiţiefără STS, SPP, DNA, CNSAS, ANI şi alte servicii obscure. A fost ajutat din străinătate ? În ultimii opt ani, fojgăiala diverşilor « crabi » la Bucureşti în ultimii opt ani a atins cote alarmante.
Un răspuns la lumina zilei l-au primit cei vreo 7,4 milioane de români care au vrut să dea cu votul lot o lovitură de stat în iulie 2012 şi să-l trimită pe guvernator / caimacan / satra