La doi paşi de un resort care mi-a gâdilat simţurile timp de o săptămână, oferindu-mi tot ce puteam să-mi doresc într-o vacanţă, am petrecut o zi minunată plimbându-mă într-un labirint de străduţe cu băi, temple, boutique-hoteluri, restaurante şi o marină fermecătoare.

Pentru prima vacanţă petrecută împreună cu Sabin, băieţelul nostru, şi cu Matilda (încă în burtica mamei ei) ne-am dorit un hotel din Antalya care să îndeplinească anumite condiţii: să fie pe plajă cu nisip, să fie aproape de aeroport, să aibă o grădină umbroasă şi un restaurant dotat cu utilul colţ al bebeluşului, unde să putem mixa, combina şi blendui fructele, legumele, iaurturile şi, desigur, peştele…

N-a fost greu să alegem, pentru că, în martie, când ne-am hotărât asupra datei de plecare, majoritatea hotelurilor ochite se aflau deja în stop-sales, ceea ce, în limbajul agenţiilor de turism, înseamnă că nu mai aveau locuri. Puteam opta pentru unul din două resort-uri de cinci stele all-inclusive recomandate.

Noroc chior, bafta începătorului (vorbesc de prima vacanţă în calitate de tătic), numiţi-o cum vreţi, la sfârşitul lunii mai am ajuns într-un loc care a reuşit să ne confirme aşteptările. Unii mai cârcotaşi din grup au avut ceva de comentat despre camere – că ar fi prea mici (deşi, jur cu mâna pe inimă, erau în standardul unui hotel de cinci stele de lux), sau despre designul asiatic, cu motive florale şi simboluri zen (şi aici, e chestie de gust!).

Oaza de relaxare

Eram înconjuraţi de grădini tropicale îngrijite până la cel mai mic detaliu, 4.000 de metri pătraţi de piscine, iazuri cu lotuşi peste care săltau sprinten podeţe exotice, lebede plutind cu graţie într-un decor desprins din National Geographic, palmieri, pavilioane de lemn, destinate masajului, intimizate de perdele albe, şi o pădure de pini de toată frumuseţea… Însă