GdS: Aţi anunţat că nu mai colectaţi gunoiul restanţierilor. Cum aţi ajuns să luaţi această decizie?

C.P.: E o ştire şocantă cumva pentru mulţi. Ce ne-a determinat în primul rând: activitatea de salubrizare este considerată o activitate periferică în ceea ce priveşte plata, de către toţi beneficiarii serviciilor noastre. Nu se pune problema să întârziem cu nepreluarea deşeurilor menajere şi nu vorbesc de perioada de iarnă, ci de cea de vară, când, dacă o zi sau două nu ai luat deşeurile, ... vorbesc de câini, de miros. Deci, ei îşi doresc să beneficieze de servicii bune şi la timp din partea noastră, însă rămân la urmă cu plata. Prioritar pentru ei este plata gazului, a curentului, a apei. Eu nu am cum să-i oblig să plătească decât să-i rog. Casierii noştri bat din poartă în poartă şi îi roagă. Prin perserverenţă putem să colectăm, că se satură de figura ta. Nu putem să-i forţăm, decât ameninţându-i şi trecând la fapte, pentru că nu se mai poate.

GdS: Înţeleg că perseverenţa nu a dat roade...

C.P.: Dă şi nu dă roade. Şi noi trebuie să plătim salarii, redevenţa la primărie, motorina pentru activitate. Lunar avem cam aceiaşi bani de dat şi, ce este cel mai important, la ora actuală pentru noi este să ne plătim rampa care este foarte scumpă.

GdS: Ce datorii aveţi de recuperat de la restanţieri?

C.P.: Eu vorbesc de facturi mai vechi de trei luni, care sunt în jur de două milioane de lei. Deşi prevederile contractuale ne obligă să percepem penalităţi după 30 de zile de neplată, am extins perioada la trei luni, gândindu-ne că vom obţine banii. Avem asociaţii de proprietari cu datorii istorice şi mi-e greu să cred că le vom mai recupera vreodată. Avem o asociaţie care are să ne dea 350.000 de lei, avem hotărâre judecătorească, dar ce să iau de la ea? Televizorul, două scaune şi o masă? Sunt bani pierduţi. Şi nu e singura asociaţie.