Geamuri sparte şi peticite de bucăţi de carton, pereţi cârpiţi cu o urmă de spoială şi o poartă răblăgită. Aşa se vede din uliţă clădirea şcolii primare din Dumbrava, comuna Holod. Vocile copiilor se aud, însă, puternic dinspre curte, semn că imobilul e folosit.

După o vizită a inspectorilor sanitari accesul în şcoală a fost interzis, dar interdicţia e respectată numai în scripte, căci, în lipsă de alte spaţii, cei 67 de şcolari n-au de ales decât să înveţe tot aici, sub ameninţarea pereţilor gata să se surpe în orice moment.

Şcoala de-un veac

Construită în urmă cu un secol, în 1913, clădirea şcolii primare din Dumbrava găzduieşte patru clase de elevi. Zi de zi, 67 de şcolari şi patru învăţători intră în clădire. "Nu ne convine, avem condiţiile pe care le vedeţi, dar ce putem face?", spun într-un glas învăţătorii, întrebaţi cum e să educe copii într-o asemenea şcoală. Pe lângă geamuri se simte cum "trage" curentul, uşile abia se mai închid, iar podeaua scârţâie sub fiecare pas. Pereţii s-au înnegrit de fumul pe care-l mai aruncă sobele din sălile de clasă, care - de vechi ce erau şi acestea - au fost suplimentate cu altele, aduse de învăţători de-acasă. Şi tot aceştia au agăţat peste tot planşe educative, ca să ascundă crăpăturile din pereţi.

Ca la multe şcoli de la sate, toaleta înseamnă de fapt o latrină în curte. În localul şcolii se găsesc doar două chiuvete, pentru ca elevii să se poată spăla pe mâini. Lângă ele e pregătit un lighean, în cazul în care apa îngheaţă în ţevile fără izolaţie. Cancelaria profesorilor, o încăpere de vreo 10 metri pătraţi, e locul în care dascălii depozitează materialele didactice la un loc cu laptele şi cornurile copiilor.

Pereţii exteriori n-au putut fi cosmetizaţi cu planşele dascălilor. Igrasia pătrunsă din plin în cărămizi a făcut ca tencuiala să cedeze, iar pe lângă uşi zac mormane de cărămizi căzute