Un amic de pe Facebook m-a băgat în seamă şi a început să mi se plângă, mai ceva ca în show-urile televizate, cu privire la locurile de muncă din Prahova. Individul despre care vă vorbesc abia a terminat o facultate, fără să arunce cu bani către şpăgarii societăţii, şi a început să-şi caute un job pe măsura aşteptărilor. O întreagă mascaradă online şi nenumărate conturi pe site-urile de specialitate, pentru a-şi găsi un serviciu plătit cum trebuie. După epuizarea internetului, s-a autodirecţionat către un ziar de profil care etalează anunţuri cu locuri de muncă. Puţinele file preţioase şi scumpe în acelaşi timp l-au făcut să prindă curaj şi să-şi consume miile de minute, pentru a intra în contact cu persoane care pretindeau muncă puţină şi bani căzuţi din cer. Tipul despre care vă vorbesc nu este un leneş din fire sau vreun pierde-vară. Nu! Este un tânăr plin de vise ruinate în plină interacţiune cu societatea. Bun! Trebuie să continui povestea, ca nu cumva să-şi mai piardă şi alţii timpul preţios, cu mizeriile care cică sunt şanse pentru viitor.
Cu foamea ajunsă până la stomac, energicul om ieşit de pe băncile şcolii a fost pus în faza preţioasă de a se prezenta la un interviu. Jobul suna cam aşa: „Vrei să câştigi bani frumoşi şi să nu duci grija zilei de mâine? Sună la …”. Ştiu, pare a fi unul dintre mesajele care nu prezintă încredere, dar, cum mai toate anunţurile au o astfel de formulare, un început tot trebuia să existe. Partea proastă e că la telefon nu ţi se explică despre ce este vorba şi, pentru mai multe detalii, există „adunări informative”. Sună a pocăială venită cu viteza meteoritului din Rusia, care aterizează în ideea unei schimbări radicale pe toate planurile.
Preţioasele întrevederi au loc în grupuri restrânse şi, din momentul intrării în turmă, e greu să mai scapi fară să accepţi propunerile venite. Persoana în cauză mi-a mărturist,
