Tristeţea ar putea fi etichetată ca fiind o afecţiune psihică dacă o persoană suferă mai mult de două săptămâni la rând, potrivit Asociaţiei Americane de Psihiatrie.

În prezent, termenul este de două luni înainte ca persoana aflată în suferinţă să fie privită de psihiatri ca un pacient, relatează site-ul news.com.

Profesorul Dale Larson arată că, acum câteva decenii, un astfel de diagnostic se punea după un an.

Asociaţia Americană de Psihiatrie va publica în mai un nou manual, DSM 5, care permite diagnosticarea depresiei după două săptămâni de la manifestarea tristeţii.

Potrivit profesorului Larson, în manual nu se ţine cont de sentimentele fireşti ale celui care suferă şi de ajutorul valabil din partea familiei sau grupurilor de sprijin.

„Practic, etichetăm tristeţea ca boală. Este un nou pretext pentru dezvoltarea de medicamente“, arată el.

El este îngrijorat mai ales că medicii vor prescrie tot mai multe antidepresive. „Durerea sufletească este normală şi se rezolvă de la sine în cele mai multe cazuri“, subliniază Larson şi susţine că medicaţia va fi tratamentul preferat de către medici, dar şi de pacienţi.

„Adevărul este că oamenii sunt rezistenţi şi s-ar fi descurcat mai bine pe cont propriu. Dacă se luptă cu asta, iar mulţi o fac, să discute cu un medic ar fi prima formă de ajutor“.

„Personal, cred că un an este perioada de timp care trebuie să treacă înainte ca o afecţiune să fie diagnosticată“, conchide Larson.