Copii agresivi, cu deficit de atenţie, depresivi, cu tendinţe de sinucidere...
Par cazuri izolate, realităţi ale altor meleaguri, care ajung la noi doar ca ştiri. E greu de acceptat şi încă şi mai greu de digerat că, în România zilelor noastre, aceste probleme există şi tind să devină un flagel. Şi totuşi, nu este zi de la Dumnezeu în care televiziunile să nu ne oripileze cu încă un adolescent român care şi-a luat zilele sau a ucis, cu încă nişte elevi care se încaieră cu ferocitate, batjocoresc profesorii, fac acte nebuneşti. În multe ţări occidentale, deja sute de mii de copii sunt sub medicaţie psihotropă puternică, cu efecte adverse teribile, pentru a contracara aceste comportamente, iar valul acesta a ajuns şi la noi. Şi apare tot mai des întrebarea: DE CE? Răspunsul este mai aproape decât am putea crede, chiar în buzunarul sau pe pupitrul copiilor şi are un nume aparent inofensiv, a cărui semnificaţie părinţii abia dacă o înţeleg: GADGET.
În dicţionarul explicativ al limbii române, gadget, cuvânt împrumutat din limba engleză, înseamnă "obiect mic, ingenios construit, de valoare şi utilitate neînsemnată". Gadgeturile cele mai la modă printre copii sunt telefoanele mobile inteligente şi tabletele, adică un fel de calculatoare miniaturizate. Ambele, împreună cu computerele personale, permit două lucruri care constituie distracţia a sute de mii de copii şi tineri de la noi:
1. Jocurile electronice, cu o grafică şi o complexitate impresionante, care ajung să ţină loc vieţii reale.
2. Contactul cu reţele de socializare, în care copiii îşi pot asuma orice identitate vor, pot comunica într-o lume virtuală cu alţi copii, cu adulţii, cu diverse grupuri etc.
Până aici, toate bune: vremurile evoluează, la fel şi tehnologiile, iar până la urmă, este foarte bine ca de la vârste fragede copiii să se familiarizeze cu electro
