Experienţele în hotelurile pentru toată lumea sînt un capitol aparte în care stoicismul se bate cu geniul reductiv al patronilor.

Nu e niciodată prea devreme pentru bilanţurile hoteliere. În lumea de azi, oamenii călătoresc des, trec prin hoteluri multe şi riscă să încurce amintirile. Aşa că are rost să povesteşti. De pildă, despre recordul pentru cea mai mică şi înghesuită baie. Există băi care au fost sigur, într-o viaţă anterioară recentă, dulapuri. Sau băi în care se poate intra numai de pe canapea. Spălatul se practică în picioare din poziţia drepţi cu ajutorul unei mîini care se paote mişca doar pe jumătate.

Ar fi, apoi, instalaţiile de încălzire capcană. Clientul le dă drumul, se simte bine dar după cîteva ore rămîne în ger sau caniculă pentru că instalaţiile sînt programate să se închidă pînă a a doua zi. Pentru relaxare se pot folosi geamurile cu deschidere limitată la un lat de palmă, din motive de securitate dar şi şampoanele care înlătură părul.

Mic dejunul e, uneori, o lecţie de imaginaţie neagră cu alimente recoltate de la cel mai ieftin magazin de peste drum şi taxate la tarife de 10 ori mai mari. Există, desigur, şi hoteluri bune. Dar experienţele în hotelurile pentru toată lumea sînt un capitol aparte în care stoicismul se bate cu geniul reductiv al patronilor de hotel.