Indiciile

care, vinerea trecută, m-au determinat să presupun o oarecare apropiere între cel care îmi trimite pe net mesaje semnate „Am fost cândva fan altPHel” şi Gelu Nicolae Ionescu de la revista „Atitudini” s-au dovedit false. Elegant şi convingător, Gelu, personal, m-a încredinţat că, atunci când are ceva de spus în public, o face numai sub semnătură proprie. Regret că m-am grăbit cu aluziile şi îi cer scuze lui Gelu şi dumneavoastră, cititorilor.

Problema este

că „Am fost cândva fan altPHel” cârâie din nou. Normal, continuă cu acuzaţiile neargumentate: „Cât despre greşelile din articole, e plin de ele, faci gramatica praf şi inventezi expresii şi reguli gramaticale de zici că eşti DEX-u-n persoană”. Las’că DEX-ul (şi nici un alt dicţionar) nu „inventează” expresii şi cu atât mai puţin… reguli gramaticale, ci doar le înregistrează şi le explică pe cele utilizate de vorbitori, dar „Am fost…” nu aduce nici măcar o dovadă despre cum fac eu praf gramatica şi nici nu citează vreo greşeală din alea de care ar fi pline articolele mele. Cică asta l-ar obliga la un efort epuizant: „nu mă obosesc să mă cobor la mintea ta”. Să fii sănătos, coane, păstrează-ţi energia, îmi închipui că nu e uşor să fâlfâi acolo sus.

De la gafa cu DEX-ul

încolo, „Am fost cândva fan” nu mai produce decât insulte: „eşti dus bine de tot cu capu’, tataie!” şi ameninţări, obsesia lui fiind că prea sunt „Die So Hard” (un fel de „greu de ucis”; te uiţi prea mult la filme, durule!) şi că ar trebui să am mai multă grijă de mine, pentru ca „să nu crape ceva pe undeva”, implorându-mă prieteneşte: „Vezi să nu te rupi!”.

În fine, înainte

de a-l lăsa să vorbească singur, de aici înainte, lui „Am fost cândva fan altPHel” îi voi mai spune doar că, fript o dată (errare humanum est) nu mă voi hazarda (perseverare diabolicum) pe piste false de genul: „am fost colegi” sau „