Mayaşii nu s-au înşelat decât un pic: lumea chiar s-a sfârşit, dar nu în 21 decembrie 2012, ci cu vreo mie de ani înainte. Lumea lor, fireşte, că doar nu era să vorbească despre altă lume! Civilizaţia Maya s-a stins după anul 900 şi, chiar dacă asta s-ar fi întâmplat brusc, tot rămânea de stabilit anul real, întrucât străbunul nostru Dionisie Exiguul, zis şi Dionisie cel Mic, a calculat greşit începutul erei creştine. Cu vreo patru ani. Lucru recunoscut nu numai de către ştiinţă, ci şi de către biserică.
Drept care, 2012 ani de la naşterea lui Iisus Hristos au trecut pe când calendarul arăta anul 2008. Şi, din câte se pare, lumea continuă să existe. Deşi categoric nu se simte prea bine.
Pe de altă parte, dacă speculaţiile pe calendarul mayaş ar fi corecte (în realitate, aveau şi ei, acolo, un inel de piatră, au sculptat de jur împrejur până au ajuns de unde-au plecat, deci li s-a terminat obiectul muncii), ne-am putea întreba dacă nu cumva au fost mult mai tari decât credeam, pentru că taman în 2008 a explodat criza financiar-economică mondială. Să prevezi, cu un mileniu avans, sfârşitul lumii, e fumat - dar să anticipezi - cam pe când murea Ibrahim al II-lea Aghlabidul, cel de al nouălea emir din dinastia aghlabizilor - creditele sub-prime şi căderea pieţei imobiliare, recunoaşteţi că e de-a dreptul genial!
Lumea, însă, se poate sfârşi într-o mulţime de moduri. Prudenţi, doomiidoisprezeciştii au cotit-o din timp: nu-i vorba despre dispariţia planetei, nici măcar a rasei umane, ci de trecerea într-o nouă dimensiune, mai exact în 3D. Mai mult, cei merituoşi urmau să obţină un upgrade de 4D sau 5D. Cum habar n-avem ce naiba-i aia, putem să sperăm liniştiţi şi la enşpeD. Iar sfârşitullumiştii pot să susţină cu gravitate că fenomenu' s-a şi întâmplat şi există cetăţeni în multe dimensiuni, cum să-i contrazici?, că nu s-au inventat încă ochelarii respe
