Invitată în şedinţa din această lună a Clubului Nostru, renumita actriţă de teatru şi film din România, originară din Basarabia, le-a dat o adevărată lecţie de viaţă femeilor din Chişinău.
Şi-a pus toată viaţa pe tavă şi a servit-o pe porţii savuroase doamnelor care au venit s-o cunoască. A depănat amintiri dureroase din copilăria grea din anii de război. Nu şi-a stăpânit lacrimile vorbind cu drag despre tatăl deportat în Siberia şi despre mama - o femeie puternică şi înţeleaptă, care a luat viaţa de la capăt în România. A râs în hohote, a făcut glume deocheate, a citit monoloage şugubeţe şi a cântat cuplete despre femei cu silicoane şi buze umflate. A recitat frumos din Arghezi şi chiar o strofă din „Luceafărul“ lui Eminescu... în limba lui Puşkin. Dacă nu ajungea actriţă la Teatrul de Revistă, ar fi creat decoruri şi costume sau ar fi interpretat cântece „cu şişul în burtă“... ca Vîsoţki. Doamnelor şi domnilor, Stela Popescu.
BAŞTINA. M-am născut la Slobozia Hodorogea, lângă Orhei, din părinţi învăţători, copii de ţărani amândoi. Mama e din Chiperceni, tata – din Chiştelniţa.
VÂRSTA. Anul trecut, pe 21 decembrie, am împlinit 55 de viaţă şi 77 de ani de carieră (râde). La Revoluţie, bărbatul meu mi-a zis: „Băi, mami, nu m-am aşteptat să faci aşa un tămbălău. Dă-o dracului de treabă!“. Anul trecut, s-a anunţat sfârşitul lumii. Fiica mea mi-a spus: „Cum tu faci tămbălău, s-ar putea să fie adevărat. Hai la mine, facem o masă mare şi trecem dincolo liniştit împreună“.
MOŞTENIREA. Tata era foarte haios, era parşivuţ aşa, îi plăceau femeile. Mama era tare frumoasă. Eu nu semăn cu mama, semăn cu tata. Ea a fost profesoară de lucru manual, îşi cosea nişte haine superbe. Zicea: „Măi, eu am fost şi Miss Basarabia. Mi-am făcut o rochie bostanie, i-am lăsat pi tăţi crăcănaţi“ (râde). Ambii părinţi au avut haz. Convingerea mea este că majoritatea copiilo
