Știm cu toții că sistemul de învăţământ din România are multe fisuri, fiecare din ultimii 23 de ani aducând câte o nouă schimbare. Astăzi, şcoala românească înseamnă, de fapt, lipsa consecvenței, a continuării proiectelor bune, o dezorganizare generală, o cantitate copleşitoare de informaţii, teorie cât cuprinde şi practică zero. E o poezie care se tot comentează ori de câte ori vine vorba de o nouă problemă în educaţie.
În ultimul timp, toţi se plâng că elevii noștri au din ce în ce mai multe vicii, că sunt total neinteresaţi de tot ce înseamnă şcoală și preferă să stea la o ţigară în faţa şcolii, decât la o oră de matematică. Mulţi oameni de la tv vorbesc despre asta, în special de când un elev de 17 ani a fost înjunghiat chiar în faţa liceului. Pe lângă asta, profesorii sunt bătuți în sălile de clasă de părinţi sau elevi, iar evenimentele care au loc în şcoli nu mai au de mult legătură cu educaţia. Cam asta e situaţia actuală a sistemului nostru de învăţământ. Mi se pare trist că şcoala a început să semene tot mai mult cu un club de noapte, unde se fumează pe unde se poate, se face sex în toalete, iar cei care încearcă să impună nişte reguli sfârşesc cu nişte pumni bine plasaţi.
A devenit clar că elevul român nu mai e de mult interesat de şcoală. Dar a încercat cineva să afle de ce? Păi nu prea are cine… Părinţii ori n-au timp să stea de vorbă cu odrasla lor ori nu le pasă, iar la şcoală, conceptul de consiliere psihologică apare doar pe hârtie. În licee nu numai că există un singur psiholog pentru 1500 de elevi, dar, dacă are vreo dorinţă să aplice tot ce învață prin programele de formare, nu sunt niciodată fonduri. Credeţi că ne vorbeşte cineva despre efectele fumatului la vârsta de 15 ani? Sau că încearcă cineva să stea de vorbă cu bătăuşul de clasa a X-a care nu reuşeşte să îşi controleze furia? Ne întreabă cineva ce prieteni avem sau ce facem î
