Într-un concert de aleasă exemplaritate! O mare lucrare concertantă pentru flaut şi orchestră, datorată minunatului muzician Constantin Silvestri, a luat naştere în fapt sonor în prima parte a acestei luni, în Studioul de Concerte Radio.

Cu totul preţioasă îmi pare readucerea în actualitate, sub formă concertantă, a Sonatei pentru flaut şi pian a maestrului. După aproape o jumătate de secol, ne aflăm în faţa unei redescoperiri, un efort datorat celor trei realizatori ai momentului: flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, muzicianul Sorin Petrescu, autorul acestei viziuni orchestrale, dirijorul Tiberiu Soare. Ne aflăm în faţa unei capodopere autentice, în ce priveşte definirea structurilor componistice în baza idiom-ului intonaţional al melosului românesc. Iar aceasta de o manieră ce se situează în afara ideii ce ar viza decorativismul pitoresc. Elaborarea lucrării, actualul Concert pentru flaut şi orchestră de Constantin Silvestri, defineşte o unitate structurală, o orientare consecventă ce uneşte cursul acestei definiri de la celula ritmico-melodică la construcţia mare a acestui opus. În final, colaborarea solistului cu autorul viziunii orchestrale, se dovedeşte a fi fost de-a dreptul creativă. Valorile timbrale nou imaginate, florilegiul combinaţiilor orchestrale, decurg firesc din natura însăşi a melosului.

Concertele de acest fel nu sunt multe. Sunt de menţionat. Spre buna susţinere a corpului managerial şi artistic al instituţiilor muzicale. Căci, este evident, alcătuirea acestor concerte nu a fost întâmplătoare. În mod cert, cum notam mai înainte, cel mai captivant a fost cel susţinut în prima parte a acestei luni în Studioul de Concerte din str. Berthelot. A adus în faţa noastră – alături de lucrarea lui Silvestri – creaţii semnate de George Enescu, de Paul Constantinescu, de Sigismund Toduţă, o seară pe de-a-ntregul dedicată muzicii româneşti. A