Înlăturarea pe 27 aprilie 2012 a executivului condus de Mihai Răzvan Ungureanu a manifestat directe repercusiuni asupra partidului aflat la guvernare. Democrat-liberalii au cedat puterea colosului USL-ist, ce a luat ființă prin fuziunea partidelor PSD, PNL și PC, dorința de a ajunge la ocârmuirea statului dovedindu-se mai presus de oricare principiu sau doctrină. Țelul a fost atins.
Social-democratul Victor Ponta deține acum în custodie destinele românilor. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Multitudinea promisiunilor efectuate până la preluarea puterii s-a transformat în pulbere și praf. Doar salariile au fost, cu chiu, cu vai, reîntregite.
În rest, un val de taxe noi și de scumpiri. Impunerea unui impozit de 16% pentru crescătorii de animale, impozit pe care aceștia nu îl datorau anul trecut, creșterea tarifelor RCA, taxe speciale pentru distribuitorii și transportatorii de gaze naturale, majorarea accizelor, sunt numai câteva din prevederile de acest gen, deloc compatibile cu standardul de așteptare al cetățenilor.
Dictonul ”la plăcinte înainte, la război înapoi” pare să se muleze perfect prezentei stări de fapt. Căci într-un fel se vedeau lucrurile din opoziție, și în cu totul alt fel, de la fotoliul mult-râvnitei guvernări. ”Noi nu ne vindem țara”, primește în acest context metamorfoza sloganului populist. Tonul categoric prin care se interzicea exploatarea gazelor de șist a fost înlocuit acum printr-un aviz favorabil din partea ANRM, ce arată că explorarea și exploatarea lor nu este interzisă.
Guvernul pare să bată pasul pe loc atunci când vine vorba de problema spinoasă a creării locurilor de muncă, problemă lăsată, din nou, în responsabilitatea unor ipotetici investitori. Atâta doar că oamenii nu mai au vreme să aștepte. Ștampila votării direcționată către USL a r
