-- Impresii, da, dar de ce: sorocene?

-- Pentru că zilele acestea, împreună cu un grup de colegi de la RADIO EUROPA LIBERĂ-CHIŞINĂU, am făcut o călătorie la Soroca, unde am participat la lansarea a două cărţi: „REALITATEA СU AMĂNUNTUL” de Iulian Ciocan şi „JURNAL DE SÂMBĂTĂ” de Valentina Ursu.

-- Bun. Clar. Dar de ce impresii între... „MATERIAL ŞI IDEAL”?

-- Păiii, ca să vezi: la întoarcere din foarte emoţionanta noastră călătorie, recapitulând cele văzute şi auzite la Biblioteca „Basarabia” şi în scurta plimbare pe cheiul sorocean al Nistrului, ajungând la unele concluzii net contradictorii, mi-am amintit, prin analogie, de o altă vizită-călătorie, pe la începutul anilor „90 ai secolului trecut, când am fost invitat şi am participat la Cursurile de vară ale Universităţii Nicolae Iorga la Vălenii de Munte...

-- Dar... cele două călătorii... le despart mari distanţe... şi în SPAŢIU şi în TIMP!

-- Ajuns, acum peste două decenii, în acea localitate de la poalele Muntelui Roşu, venind în contact cu gazdele, văzând dezastrul postceauşist al realităţilor de acolo, dar şi din toată România, am fost literalmente şocat de următorul contrast dintre ceea ce VEDEAM şi ceea ce AUZEAM. Vedeam: SĂRĂCIE, vedeam MIZERIE, dar AUZEAM o limbă FRUMOASĂ, AUZEAM o ROSTIRE ELEVATĂ, pe care o sorbeam ca pe un balsam...

-- Nu cumva vrei să zici că... acum, la Soroca...?

-- În cadrul lansării celor două volume s-au făcut auzite şi unele lucruri bune, plăcute, dar mult mai numeroase au fost răbufnirile de revoltă, aduse critici vehemente tuturor şi la toate cele ce se întâmplă la noi, astăzi... Stând şi ascultând cum se debita despre gunoaiele ce ne inundă, despre mişmaşurile politice, despre eşecurile eforturilor noastre cam generalizate de a instala o normalitate cât de cât, erai copleşit, volens-nolens, de o stare quasia