Precizări necesare

În numărul de pe ianuarie al CONTEMPORANULUI, Nicolae Breban publică un comentariu binevenit pe tema condiţiei actuale a scriitorului român. Romancierul remarcă, pe bună dreptate, marginalizarea scriitorului, a artistului, în general, după 1989. Nici Uniunile de Creatori „nu-şi mai găsesc locul în societate”, deşi ele „păstrează încă un fel de prestigiu instituţional, calitate de care se bucură foarte puţine instituţii care au curs din vechiul regim.” Artiştii „nu numai că nu mai sunt cotaţi pe piaţă – vorbim de artiştii autentici, valoroşi! – dar au pierdut şi acel interes naţional şi public pe care îl aveau scriitorii români înainte de primul şi al doilea război mondial.” E, din nefericire, în bună parte adevărat. Am dori să precizăm deocamdată că Uniunea Scriitorilor, ca să rămânem, la ea, face eforturi considerabile de vizibilitate, are programe şi proiecte care s-au bucurat de succes, cum ar fi Gala Poeziei, două ediţii, deja, de la Ateneul Român, un număr considerabil de lecturi publice şi altele pe care orice iubitor de bună credinţă al literaturii le poate afla consultând site-ul USR. Ca să nu mai spunem că editează, parţial sau total, zece reviste. E păcat că Nicolae Breban ignoră această faţă a lucrurilor. Pe de altă parte, răfuiala d-sale cu „supra-structura administrativă şi politică, mai ales la vârful ei, (care) se dezinteresează total de artă şi cultură” ne obligă la o a doua precizare. Nicolae Breban ar fi trebuit să ştie că, de trei ani încoace, USR şi celelalte Uniuni de Creatori au obţinut subvenţii importante pentru reviste, iar USR şi pentru programe derulate în toamna trecută şi care se continuă şi în 2013, atât de la Guvern, cât şi de la Ministerul Culturii şi Patrimoniului. De programul pentru reviste a beneficiat şi Contemporanul, deşi nu este o revistă a USR. Suntem datori cu aceste precizări, nu doar lui Nico