Alexandra Mureşan şi Amy Howard ştiu cum se face. Au experienţă, au răbdare, au disponibilitate. Le place voluntariatul. Le place implicarea. Nu se tem de muncă, nu au reţineri faţă de oameni. Sînt rezistente şi plăcute. Volubile şi pasionate. Au învăţat cum să ajute la evenimente sportive mari.

La cel mai mare, de fapt. Amîndouă au fost voluntare la Jocurile Olimpice şi Paralimpice de la Londra, din vara trecută. Ele s-au ocupat de delegaţia României, iar acum au găsit cu bucurie ocazia de a mai avea o legătură cu sportul şi cu ţara noastră.

De fapt, Alexandra (42 de ani) este româncă şi are şi cetăţenie britanică. Este lector principal la Universitatea London Metropolitan. Predă marketing şi management turistic. Iar Amy se pregăteşte, la 26 de ani, să devină asistentă sportivă. Într-o lume unde lecţia voluntariatului se învaţă anevoios, cele două sînt profesoare modeste şi binevoitoare.

A început în Sri Lanka

Amy Howard a început să se ofere voluntar după ce a terminat liceul. Primul loc în care s-a înscris de bună voie într-o misiune a fost Sri Lanka, acum aproape 8 ani. "Am avut grijă de copiii dintr-un orfelinat. Acolo era război şi mulţi copii îşi pierduseră părinţii. Aveau poveşti tragice, mulţi îi văzuseră murind, deşi nu aveau mai mult de 4-5 ani. Ce m-a surprins cel mai tare la copiii aceia a fost dorinţa de supravieţuire. Găsiseră calea de a nu plînge, erau cei mai veseli copii, păreau cei mai fericiţi din lume. Trăiau viaţa aşa cum venea ea, fără să piardă vremea cu dramele personale", povesteşte blonda mignonă.

Asta a învăţat de la copii. Dar nu s-a mulţumit. Viitoarea asistentă a lucrat ca voluntar şi în numeroase azile de bătrîni, de la ea din ţară. Prin ei Amy a învăţat răbdarea. "Din familia mea, eu nu am avut pe nimeni să îngrijesc. Nu am copii încă, iar bunicii şi părinţii nu au avut nevoie de