Nu are o reputație prea bună, însă petrecăreții din întreaga lume o adoră. Tequila este o băutură care merită mai multă considerație, iar pentru asta trebuie doar s-o cunoaștem mai bine
Puține lucruri îi reprezintă pe mexicani și cultura lor mai bine decât tequila. O băutură pe care o știe o lume întreagă, dar pe care foarte puțini o cunosc cu adevărat. Istoria ei este învăluită în tot felul de legende puternic romanțate, iar reputația ei de companion de nădejde al petrecăreților este uneori exagerată. Tequila este o băutură nobilă și merită să fie degustată și savurată și ea cum sunt și alte băuturi cu faimă mai bună, din Europa sau nordul Americii.
Maguey, agava albastră din care se produce tequila, era cultivată și venerată încă de pe timpul aztecilor și mayașilor. Era simbolul zeiței Mayaheul, mama zeilor. Populațiile precolumbiene recoltau sucul de agave, îl fermentau și produceau din el pulque, o băutură slab alcoolizată care este strămoșul tequilei de astăzi. Primii coloniști spanioli ajunși în această zonă au început să distileze acest fermentat și, treptat-treptat, noua băutură a devenit foarte populară printre băștinași.
O confuzie pe care multă lume o face în privința tequilei ține de asocierea ei cu mezcalul. Mezcalul, la rândul său, are o reputație destul de proastă, pentru că este confundat cu mescalina, un drog psihedelic obținut din esența unor anumiți cactuși. Pe scurt, această confuzie este legată strict de numele lor, însă mezcalul este obținut, ca și tequila, din agave și nu din vreun cactus buclucaș. Așa cum coniacul e un tip de brandy, la fel și tequila e un tip de mezcal, produs mai ales în zona orașului Tequila. Tehnic, tequila e un tip de mezcal, dar nu toate mezcalurile sunt tequila. Tequila se face doar din agavele albastre, pe când mezcalul se poate face din agave espadin sau din alte specii sălbatice. În plus, tequi
