In primavara lui 2005, pe un teren parca molfait de Panzere nemtesti, Steaua risipea, printr-o dubla semnata Andrei Cristea, stolul pretios al "liliecilor" Valenciei. Nimeni alta decat detinatoarea en titre a Cupei UEFA si a Supercupei Europei.

Dupa 8 ani in care a bajbait prin culisele fotbalului mare, clubul din Ghencea a copiat isprava de atunci. S-a autoplagiat. De aceasta data, victima fiindu-i garda de "lancieri" a regatului olandez, cu a sa distributie de lux.

Ajax a fost si ramane un nume mare in albumul de familie al elitei fotbalului mondial. Echipa ce si-a respectat si aseara cu seriozitate blazonul. Tehnicianul batav, Frank de Boer, a venit la Bucuresti impreuna cu legendele vii ale echipei din Tara Lalelelor: Edwin Van der Sar, Aron Winter, Dennis Bergkamp.

Inaintea partidei, fara dram de infatuare, respectandu-si adversarul, toti erau convinsi ca Bucurestiul era doar o halta in campania cu capat de linie finala din mai de pe Amsterdam Arena.

In laborioasele lor calcule, nu au intrat lobul pistonului sau, ma rog, pistolului -stanga (Latovlevici) si obuzul in care Chiriches a pus intreaga ura a unui fotbalist certat pentru o gafa intalnita si la case mai mari.

La sfarsit, ca adevarati gentlemeni, olandezii au recunoscut ca Steaua a meritat calificarea. Consider ca spilul acestui incredibil come back al gruparii din Ghencea a constat intr-un detaliu. La o sedinta de pregatire Reghecampf le-a proiectat baietilor sai un film de la Jocurile Olimpice, editia Barcelona '92.

Un atlet a facut o intindere la proba de 400 m. A cazut, apoi s-a ridicat si a continuat cursa aproape intr-un picior, desfigurat de durere. De undeva din tribune, a venit tatal sau pentru a-l sprijini. Pe urma, l-a lasat sa treaca singur linia de finis, in apauzele celor 70.000 de spectatori ridicati in picioare. Standi