Cum se intra şi ce era în sălile de cinematograf până să apară aparatele video

Adi Dobre: „Nu îmi amintesc exact care a fost primul film văzut de mine. Alături de filmele ruseşti, care nu abundau însă pe piaţă, ci mai degrabă pe la TVR, românul putea vedea filme bune la începutul anilor ’70. Am crescut cu desenele lui Walt Disney, alături, bine înţeles, de Mihaela (în fiecare seară!!!) şi chestiile acelea ale lui Gopo.

La începutul anilor ’70, în Ploieşti erau mai multe cinematografe. Prima proiecţie, la matineu cum se spunea, debuta la ora 9.00. Ultima era parcă la ora 20.00. Vara, la grădină, puteai sta mai mult. Parcă Cinema „23 August”, nu mai ştiu cum îi zice acum, avea şi grădină de vară! Mai era şi „Cinemascopul”, sala din centru, „Patria” cred că a fost botezată după Revoluţie, acolo unde are cârciumă Doroftei. Mai erau Cinema „Progresul”, pe lângă Hotel Prahova, sală demolată însă încă de prin anii 75-77 pentru a face loc unor blocuri. Undeva, pe lângă Tribunal era Cinema „Tineretului”. Acolo veneau însă mulţi romi, aşa că îl evităm.

Pe actualul Bulevard Republicii, unde erau doar case, era Cinema „Victoria”. Acolo, ţin minte, am văzut „Oraşul fantomă”, cu Chuck Norris. Doamne, câtă bătaie am văzut în filmul ăla. Prin anii ’80, sper sănu greşesc, în Vest, adică în Carterul Vest, s-a deschis Cinema „Modern”. Ăsta avea două săli, care funcţionau simultan.

La toate aceste locuri în care puteai vedea filme de orice gen, se adăugau cluburile. La noi în curte, la dormitoarele TCM-ului, era şi o sală de proiecţie. În cadrul clubului. Acolo am văzut toate westernurile acelor ani. John Wayne era, bine înţeles, favoritul tuturor. Încercam să-l imităm după fiecare nou film văzut! La club, la TCM, am văzut de afară, de pe geam, pentru că nu am avut bani de bilet, celebrul film „Papillon”, ecranizarea memoriilor lui Henri Charriere.

Cu 5 lei, un