Multă vorbărie, din nou, pe eşichierul politic românesc. Raportul pe Justiţie al Comisiei Europene a relansat disputa politică. Trăncăneală mai mult, şi nu taifas. Taifasul presupune o anume lentoare şi bucurie reciprocă a vorbăriei. Trăncăneala, polemică sau amicală, nu. E doar o moară de cuvinte care macină în gol. Şi nu de ieri, de azi. Cetăţenii români sînt bulversaţi mult înainte de a fi turmentaţi. Fiecare o ţine pe a lui, chiar dacă părţile, în momentul de faţă, sînt disproporţionate. Băsescu şi ai lui PD-L-işti, USL-ul cu o majoritate populară ce iese din toate felurile de vot. Dacă ar fi democraţie reală, votul ar fi cel care ar face inutilă orice trăncăneală. Dar sînt avansate mereu aceleaşi bazaconii în alb şi negru, cu stalinism şi bolşevism. Unii vor vot cenzitar, pentru ca „gloata“ să nu voteze. Poate că ar fi o soluţie, dar nu ar mai fi democraţie. Obama a ieşit preşedinte la vot, prin voturile „prostimii“, şi nu prin lecturi chichirisite şi dezbateri teoretice. Vor, nu vor, republicanii trebuie să admită şi cetăţenia pentru 11 milioane de imigranţi ilegali, şi impozite mai mari pe veniturile mari, şi soluţii pentru cei care nu beneficiază de asigurări medicale (peste 30 de milioane, nu e de joacă…). Problemele Americii de azi depăşesc mult disputele contondente dintre cele două mari componente ale eşichierului politic. În acest timp, Obama şi congresul caută soluţii. Punct.
La fel ar trebui să se întîmple şi la noi. Ce se întîmplă însă cu Traian Băsescu? Şeful statului român caută gîlceava cu lumînarea. Ce putem face? Îl suspendăm sau coabităm. Liderii de le Bruxelles vor coabitare. OK. De situaţia asta profită Traian Băsescu, care caută nod în papură la orice. Asta nu mai e strategie politică, ci şmecherie de prost-gust. E un fel de a spune: „Sînt şi eu pe aici, nu scăpaţi de mine, hă hă hă!“. Între timp, ne balansăm între taifas şi t
