A fost o săptămână nebună de cupe europene, dar și frumoasă pentru cei care s-au săturat să privească favoriții hârtiei făcând mereu legea. E adevărat, nu au fost prea multe surprize, dar două dintre ele te fac să te îndrăgostești sau măcar să ții flacăra pasiunii aprinsă pentru sportul-rege. S-a demonstrat încă odată că banii nu sunt totul în fotbal, că buturuga mică încă mai poate răsturna carul mare încărcat cu staruri de 24 de carate plătite regește.
Se știe că Italia a pierdut de ani buni lupta cu Spania la capitolul fiscalitate în fotbal. În Peninsula Iberică, legile sunt mult mai permisive cu grupările sportive și tocmai de aceea Barcelona sau Real Madrid și-au permis să devină adevărate constelații în comparație cu restul lumii. Salarii de 10, 12 milioane de euro pe an sunt sustenabile și prin taxele plătite la stat, pe când în Cizmă te arde rău buzunarul până și la retribuții ce nu depășesc 5 milioane de euro.
Așa se face că AC Milan, pe lângă schimbul de generații ce se impunea de câțiva ani buni, a trebuit să se despartă de vârfurile sale în vara anului trecut. Șeicii lui PSG au pus mâna pe Thiago Silva și Ibrahimovic, în timp ce „Barca”, pe lângă faptul că și-a păstrat „artileria grea”, și-a mai completat lotul cu Jordi Alba sau Song, fotbaliști foarte bine cotați. Pe San Siro joacă Zapata, Constant sau Niang, cu retribuții ce nu depășesc nici măcar milionul de euro pe an și totuși, „Diavolul” a predat o lecție de fotbal „extratereștilor” din Cataluna. Foarte disciplinați tactic și determinați până la sacrificiu, milanezii i-au adus cu picioarele pe pământ pe Messi et. comp. A fost 2-0 la capătul unei seri spumoase, în care tradiția și blazonul Milanului a triumfat în fața prezentului îmbuibat al teamului blaugrana.
După 24 de ore o altă „bombă” a explodat la București și nu la Cluj. În Dealul Gruia, surpriza era o utopie atâta timp
