Două „probleme” îmi ridică semne de întrebare în ultimul timp. Una face referire la premierul Victor Ponta, iar cealaltă la unul dintre simbolurile județului Gorj, marele sculptor Constantin Brâncuși, și la tot amalgamul de decizii și ,,demersuri”care se fac, dar nu prea, pentru a introduce operele brâncușiene în patrimoniul UNESCO sau pentru a aduce osemintele artistului la Hobița, chestiuni puțin diferite ce-i drept, dar care au același punct de plecare.
O să încep cu premierul, nu pentru că ar avea o importanță mai mare, ci pentru că este „problema” care îmi ridică cele mai multe semne de întrebare. Cu surle și trâmbițe a fost anunțată prezența prim-ministrului la „Conferința Internațională Brâncuși, gorjeanul universal”, eveniment organizat cu ocazia aniversării a 137 de ani de la nașterea marelui sculptor de către autoritățile locale din Târgu Jiu. Cu o zi înainte de eveniment, cu regretele de rigoare, premierul și-a „anulat” vizita în Gorjul care, în urmă cu vreo trei luni, devenise a doua casă a acestuia. Vizitele lui Victor Ponta și ale „turmei” de miniștrii în campania electorală erau atât de dese, încât ai fi crezut că s-a mutat Palatul Victoria la Târgu Jiu. După alegeri… pauză.
Cea de-a doua „problemă”, cea referitoare la osemintele lui Constantin Brâncuși și introducerea operelor artistului în patrimoniul UNESCO, este mult mai stufoasă și cu mult mai multe semne de întrebare, iar anumite aspecte recunosc că mă cam depășesc; vorbesc în special de partea juridică a lucrurilor. Mă întreb doar, de ce atunci când vine vorba despre noi, românii, lucrurile trebuie să fie atât de complicate? Ne „dăm după degete” și dezbatem aspecte referitoare la aceste subiecte de ani de zile, dar o soluție concretă nu s-a găsit. Se poartă discuții, se stabilesc întâlniri și se încruntă frunți, nimic mai mult deocamdată. Dacă francezii vor sau nu să ne dea osemi