Într-un articol apărut în Arhivele Olteniei din1924, Constantin J. Karadja reproducea câteva straie româneşti din vechime, adevărate opere de artă vestimentară

Articolul se deschide cu fotografia unui călăreţ din Muntenia, luată dintr-o carte din 1575, iar autorul, Constantin J. Karadja, spune că „vom atrage atenţia că acest călăreţ este reprezentat în mod invers, adică artistul a gravat placa de aramă întocmai după desenul original, în loc de a-l răsturna cum ar fi trebuit. Astfel vedem de fapt partea stângă a călăreţului, măcar că pare a purta scutul pe umărul drept“.

Scuturi acoperite cu piele de porc sau de vită

Costumul era împrumutat, în parte, din Turcia, (tunica omului şi harnaşamentul calului), „deşi căciula e românească sau slavă şi scutul unguresc – un amestec din răsărit şi apus ca întreaga noastră cultură. Harnaşamentul este foarte bogat. Luxul în această privinţă era foarte mare pe timpul acela, mai ales în Orient. [...] Una din părţile cele mai interesante ale costumului este, fără îndoială, scutul. Este de timp curat unguresc. Mai multe de acest fel erau expuse la Budapesta în 1896, din colecţiunile Împăratului Apostolic. Toate sunt făcute de lemn şi acoperite cu pergament, piele de porc sau de vită, întins peste un strat de ipsos şi fixat cu ţinte de aramă. Ornamente sau figure eraldice erau adâncite, totul fiind de obicei aurit“.

Leul înfăţişat pe gravură nu era uşor de explicat. „Măcar că avem exemple ca acest material eraldic să fi fost întrebuinţat într’o formă sau alta în armoariile domnilor munteni şi ai Ardealului, cred că n’ar fi imposibil ca leul acesta să fie o fantezie a artistului, dacă n’ar fi cumva marca vre-unui boier muntean“. Ca arme, călăreţul nu pare să fi avut decât o lance şi, poate, un pistol în brâu – sabie, nu.

Costume de soldaţi şi de boieri

Descrierea unui alt personaj arătat şi el în acela